Teatrul Metropolis- „Peşte cu mazăre”- cu doamna Olga ca desert- cine mai doreşte?


Olga Tudorache: “In meseria noastra invatam vesnic. Actorul, chiar daca are la activul sau o cariera indelungata, trebuie sa se simta mereu ca la primul rol, sa aiba starea de spirit a unui ucenic. Actoria eate o meserie de disciplina. Ca militaria. (…) Fara talent nu ajungi la meseria de actor, fara disciplina, nu poti s-o practici. (…) Generatia mea de actori a facut pasi importanti spre simplitate, in contrast cu jocul incarcat al actorilor din generatiile anterioare. Noi am tins spre un fel de a vorbi pe scena mai simplu, mai apropiat de viata, mai firesc, in spirit stanislavskian. Nu cu artificii poti fi modern, nu ocolind adevarul! Firescul, simplitatea apartin tuturor formelor de teatru, pentru ca ele sunt expresia vietii.”


Nu vreau sa vorbesc despre un spectacol care se joacă la Teatrul Metropolis fără să vă mărturisesc că imi place foarte mult acest teatru. Mă refer atât la felul în care arată, un teatru mic, cochet, modern, dar mai ales la repertoriul său extrem de interesant şi variat. Aşadar, toată admiraţia directorului (George Ivaşcu), a marilor actori şi a tuturor celor care au făcut ca acest proiect să ajungă la vârsta de 2 ani, cu mult succes, după părerea mea.

 

Cladirea impozanta, decorata in cioburi de faianta rosie de pe Mihai Eminescu (numarul 89) arata interesant.Teatrul era frumos si full. Sala de asteptare are fotolii plusate visinii asezate pe o platforma din sticla cu balustrade tot din sticla si chiar si baile sunt decorate cu jocuri de faianta colorata sparta.

 


Revenind, vă spun că pentru mine este o mare bucurie să o văd pe această mare actriţă, Olga Tudorache, pe scenă. Cred că şi cel mai neiniţiat spectator, un spectator care nu a auzit niciodată de acest nume (deşi imi e greu să cred că există astfel de oameni), îşi dă seama că are în faţa sa unul dintre cele mai mari nume ale teatrului românesc.
Subiectul piesei este simplu, personajele sunt în număr de două (Marta-Olga Tudorache şi Marina-Tamara Creţulescu), iar decorul este mereu acelaşi, locuinţa dintr-un demisol a Martei. Vizitându-şi mama, pentru a-i aduce diverse alimente, fiica se loveşte de nemulţumirile (de un mare haz) ale bătrânei care printre altele îi reproşează combinaţia de mazăre şi peşte (spunând că ea găteşte mazărea cu mărar, nicidecum cu peşte) şi mai ales vinul roşu, care este total nepotrivit pentru o mâncare pe bază de peşte. Intriga se declanşează în momentul în care Marta îi spune fiicei ei că Mişu, soţul acesteia, pe care nu l-a avut niciodată la inimă, o înşeală cu o anume Rodica.

La următoarea vizită cele două femei pornesc o discuţie cu privire la tatăl Marinei şi soţul Martei (decedat), despre care fiica ştia că îi fusese infidel mamei sale. Suprinderea este că bătrâna ştia şi îi mărturiseşte fiicei sale că nu l-a iubit pe acesta. Adevărata sa dragoste fuses un doctor pediatru care de asemenea murise. Se desprinde din tot acest dialog o radiografie a sufletului femeii cu toate frământările ei. De fapt, sunt două radiografii, cea a femeii înşelate în prezent, care suferă din acestă cauză şi cea a femeii care a trecut de mult de această dramă.
Marina trece peste infidelitatea soţului cu ajutorul unui fost coleg de facultate pe care îl reîntâlneşte şi cu care (probabil, pentru că se sugerează doar) urmează să trăiască o nouă poveste de dragoste.


Ultima vizită pe care i-o face bătrânei aduce şi vestea cea mare: femeia îşi părăsise soţul. Bucuria celor două se celebrează cu un toast în toată regula (care înlocuieşte obişnuitul ceai cu rom) şi un dans pe ritmurile melodiei Felicita a lui Al Bano.

Buna cunoscatoare a sistemului medical, dar si a psihologiei feminine, Ana-Maria Bamberger (medic de profesie!) a scris o piesa fermecatoare, „Peste cu mazare”, special pentru o actrita inegalabila si irepetabila, numita Olga Tudorache. Textul savuros, cu dialoguri percutante, adevarat, profund si plin de haz in acelasi timp, a fost o provocare pentru geniala actrita, care nu s-a limitat doar la a imbraca exemplar personalitatea eroinei, ci a trecut si la realizarea regiei, cu totul si cu totul de exceptie.

Ajunsa la varsta senectutii, isi petrece timpul citind. Singura care sparge monotonia vietii solitare a batranei este fiica sa, Marina (interpretata de Tamara Cretulescu, in nuantele cele mai rafinate), care vine, din cand in cand, sa-i aduca de-ale gurii si sa stea putin de vorba, la o ceasca de ceai.

Mama este tafnoasa si plina de hachite: de ce i-a adus peste, mazare si vin rosu, care se potrivesc precum nuca-n perete? De ce se imbraca mereu in rochia sleampata si de ce nu se duce la coafor? De ce e ceaiul prea fierbinte, prea rece sau fara rom? De ce nu i-a adus ciocolata? Dar, printre cicalelile ce starnesc hohote dezlantuite in sala, se intrevede adevaratul motiv care o supara: ginerele sau, Misu, este un tradator, pentru ca s-a incurcat cu prietena cea mai buna a Marinei.

A facut-o doctorita pe fiica sa, tocmai pentru ca aceasta „sa nu-si bage mainile pana la cot in rahat ca sa aiba ce manca” si sa poata sta pe propriile picioare. Iar acum, faptul ca fiica sa joaca dezinvoltura –, dar uita mereu sa-i cumpere ciocolata pe care i-a cerut-o – o determina sa constate: „Ceea ce inteleg eu foarte bine e ca-ti merge foarte prost!” Dar asta n-o impiedica sa se invartoseze in fata Marinei, sa ia tristetea peste picior (dar plange pe ascuns) si sa joace scene de un haz devastator, cum ar fi cea in care, in sfarsit, obtine ciocolata mult visata („amaruia Kandia este singurul lucru din Romania care nu s-a stricat dupa revolutie…”). Bucata de ciocolata i se lipeste de cerul gurii – „mi s-a lipit de tavan si nu mai am consoane” –, fapt care n-o impiedica sa-si exprime, e drept, intr-un fel mai comic, opiniile despre lume si viata.

Dialogul dintre mama (Olga Tudorache) si fiica (Tamara Cretulescu) despre problemele vietii de familie este unul cat se poate de cotidian, frust, care devine fermecator prin sicanele mamei batrane si ezitarile fiicei prea obosite. Vizitele la cateva zile cu bunatati pentru mama sunt pentru fiica-doctor momentele in care se simte descoperita in temerile de femeie cu un sot de altfel o insala, dar si sa-si dea seama abia acum cum mama ei a stiut tot timpul de aventurile sotului acum mort, dar le-a acceptat din inertie si nepasare.

Si pentru ca sansa mamei de a-si parasi sotul s-a stins odata cu moartea amantului ei de atunci, macar fiica sa rascumpere nenorocul. Si pana la o urma o face, cu ajutorul sicanelor cu talc ale mamei, dar si povestii acesteia pe care abia acum i-o spune. Departe de a fi o telenovela ieftina, un comedy fara sare si piper, piesa asta le are pe toate: si profunzime, si comedie, si realitate. Iar talentul Olgai Tudorache te da pur si simplu pe spate, nu te face decat sa-ti doresti sa o vezi cat mai mult pe scena, jucand.

Desi tema se preteaza la o dramoleta de natura telenovelistica, inspiratia cu care autoarea rezolva deznodamantul si excelenta celor doua actrite o transforma intr-un spectacol fulminant, la care se rade copios si se aplauda in picioare, cum de foarte multa vreme nu am mai vazut. Nu ratati aceasta mare si reconfortanta sarbatoare de la Teatrul Metropolis!

Anunțuri
Published in: on 12 Aprilie 2010 at 16:45  Comments (2)  

The URI to TrackBack this entry is: https://despreteatru.wordpress.com/2010/04/12/peste-cu-mazare-cu-doamna-olga-ca-desert-cine-mai-doreste/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. sunteti o actrita foarte buna si valoroasa !!!

    CU DRAG EDY SI LENUTA !

  2. Wonderful web site. Lots of useful info here. I am sending it to several pals
    ans also sharing in delicious. And naturally, thanks in your sweat!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: