Teatrul „Metropolis”- „PODU'”- să mori de râs… sau de plâns?


Spectacolul, regizat de Horaţiu Mălăele, după textul „Podul sinucigaşilor”, de Paul Ioachim, a adus în faţa publicului o temă mai puţin abordată în trecut: sinuciderea.

Personajele s-au întâlnit pe „podul sinucigaşilor”, unde aşteptau un tren care să le pună capăt zilelor, şi au făcut haz de propria lor neputinţă. Ideea sinuciderii celor trei personaje, care îşi povestesc propriile drame, nu se concretizează, pentru că, de fapt, nici unul dintre ei nu vrea să moară cu adevărat. Este de fapt esenţa piesei, care îl face pe spectator să plece spre casă cu ideea că există întotdeauna speranţa şi motivaţia pentru care viaţa merită să fie trăită.

Destine frânte

În prezentarea menită să informeze publicul asupra textului şi a jocului actorilor, secretariatul literar al Teatrului Metropolis scrie că piesa lui Paul Ioachim, scrisă în 1965, a fost interzisă de cenzura comunistă. „Piesa cultivă absurdul şi deriziunea în faţa vieţii, dar şi în faţa morţii. Ideea sinuciderii, ca sindrom al societăţii actuale, îşi găseşte ecou pe versantul comediei: să vrei să te sinucizi şi să te prăpădeşti de râs.”


Trei destine, trei poveşti de viaţă, trei tipologii. Îndrăgostitul – bizarul şi logicul metrolog – a fost abandonat de iubita lui pentru alt bărbat mai înalt, mai frumos şi puternic. Deşi lua vitamine cu regularitate, pentru men­ţinerea tonusului, nimic nu l-a ajutat să îşi recâştige iubita, aşa că a decis să meargă pe pod.

Cel de-al doilea personaj care a ales podu’ este o tânără care a picat examenul la actorie şi, spune ea, a fost „călcată în picioare de toată lumea”.

Al treilea personaj este un intelectual nefericit, „copilul secolului”, ale cărui creaţii literare absurde sunt de neînţeles.

Toţi trei au aşteptat „trenul morţii”. Deşi ţinea un ceas în mână şi socotea minutele care se scurg până la momentul morţii, îndrăgostitul a fost primul care a dat bir cu fugiţii. Artista vede în intelectual un posibil iubit, care, în aceste condiţii, zăreşte o speranţă pentru reuşita operei lui.
Horaţiu Mălăele afirmă că „Podu'” este o piesă unicat, cu o temă nemaiauzită: „Marilor noştri nihilişti, celor care condamnă dezastrul vieţii şi neşansa naşterii, Paul Ioachim le propune această soluţie de compromis: supravieţuirea prin actul sinuciderii. Să văd un asemenea spectacol aş risipi oricând ceva din «picul» vieţii”.

Anunțuri
Published in: on 23 Martie 2010 at 18:03  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://despreteatru.wordpress.com/2010/03/23/podu-sa-mori-de-ras/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: