Teatrul ODEON- „Aventurile lui Habarnam”- dacă doriţi să fiţi iar copii!


Cartea o puteţi descărca de aici:  Nicolai-Nosov-Aventurile-Lui-Habarnam

“Probabil sub pernă  are / o brânzoaică dulce, mare“.

Acum patru ani, Teatrul Odeon l-a pus în scenă – şi-l joacă cu succes de atunci. Mergeţi de-l vedeţi: spectacolul e pentru copii (copii mai măricei, cam de la 4-5 ani încolo) dar puteţi să-l vedeţi şi fără a fi părinţi: asta pentru că – pur şi simplu – e un spectacol bun. Şi e tare bine jucat. Ai putea crede despre un spectacol care se joacă duminica dimineaţa, la 11, că e un prilej pentru actori să o lase mai uşor – dar nu e deloc aşa. Pavel Bartoş e Habarnam – şi joacă foarte frumos. O să-i mai vedeţi pe Dorina Lazăr, pe Rodica Mandache, pe Marius Stănescu. Regia e a lui Alexandru Dabija, iar muzica de Ada Milea.

In 1957, apare cartea autorului Nicolai Nosov- Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai, iar eroul Habarnam/Niznaika devine un adevarat Ostap Bender al copiilor. Nosov se refugiaza in literatura pentru copii si inventeaza o poveste, o lume utopica, povestita destul de didactic, dar in care plaseaza un erou neobisnuit, mai degraba un antierou, care va fi adorat de copii. Maturii il vor citi intr-o alta cheie.

Neznaika in original, Habarnam la noi, este cel mai spumos si haios (personaj si) basm rusesc scris vreodata. Un pitic netot, bun de nimic, care incearca sa le faca pe toate si toate ii ies gresit pleaca in aventura vietii lui si la sfirsit se alege cu o super-piticica.

 In acelasi timp, aproape in fiecare pagina, gasesti inserate mici perle de duh cum ar fi, in acelasi capitol in care Habarnam se hotareste sa devina poet, din care am citat si mai sus: “Ce nevoie am sa nascocesc lucruri adevarate? Adevarul nu trebuie sa fie nascocit, el exista oricum.

Cine-i Habarnam? Imaginati-va un erou de poveste al anilor ’60, care nu e decit echivalentul „elementelor informale”, al celor numiti stiliaga. El e imbracat dupa ultimul racnet al modei, condamnata de oficialitati: poarta o sapca mare si albastra, pantaloni in stilul kanareika si o camasa portocalie, peste care atirna o cravata verde. El nu corespunde prototipului de erou cuminte si educat, care lupta pentru nu stiu ce idealuri. Ba din contra. Habarnam nu face eforturi pentru a invata sau a munci si nu prea intra in rindul „lumii bune”. El invata din mers, se adapteaza repede, e autodidact si se descurca de minune tot timpul. Este autentic, incearca, greseste si uneori reuseste. Nu este un erou perfect si poate de aceea l-am iubit atit de mult.

Vesnicile certuri dintre Habarnam si Stietot seamana mai degraba cu ceea ce exista si era specific culturii sovietice: lupta dintre oficial si neoficial.

Muzica lui suna straniu, pictura lui e caricaturala si neinteleasa, caci nu are trasaturile artei „adevarate”. Cuvintele pe care le alege pentru rima nu au nimic de a face cu „realismul” ceea ce il supara pe Stietot. Cind Stietot aude ca in versul lui Habarnam el sare peste oita dupa ce a sarit peste riulet, este revoltat: „De ce spui neadevaruri despre mine?”, Habarnam ii raspunde: „Nu striga, e doar un cuvint ales pentru rima!”.

Ceea ce mie mi se parea extraordinar in aceasta poveste era ca m-a facut sa cred ca acea lume exista cu adevarat. De fapt, era o lume pe care, cind eram copil, o asteptam, trebuia numai ca cineva sa vina sa mi-o daruiasca, sa mi-o arate. Cind am citit-o prima data, totul mi s-a parut cunoscut, intim, iar personajele aveam impresia ca le stiam demult. Era o lume in care ma regaseam perfect; pe care o uitasem, si pe care Nosov mi-o reamintise.

Habarnam e copilul perfect care chiar daca nu reuseste de prima data, nu renunta si incearca din nou. Iar dupa ce reuseste, incearca noi lucruri. El depaseste stereotipurile si e mereu in cautare de noi experiente. Nu invata formule de succes pentru a reusi in viata, nu stie decit o cale, aceea de a fi creativ. Eroul nu este un tip calculat si echilibrat. (Vorba unui prieten: un magar mort este perfect echilibrat).

Aventurile lui Habarnam e un spectacol frumos, şi cred că asta se vede mai ales cînd îţi dai seama cît de mult place copiilor – pentru că nu e uşor să faci ceva pentru copii.

Asa ca mergeti la Odeon pentru doua ore de calatorie in lumea copilariei! Habar n-am de ce, dar mi-a placut tare mult! 🙂

Anunțuri
Published in: on 21 Martie 2010 at 15:26  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://despreteatru.wordpress.com/2010/03/21/aventurile-lui-habarnam-daca-doriti-sa-fiti-iar-copii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: