Teatrul NOTTARA- „Variaţiuni enigmatice”- Mircea Diaconu şi Alexandru Repan în recital!


O piesă despre doi bărbaţi total diferiţi şi despre două viziuni diferite asupra iubirii. O poveste despre un scriitor celebru şi un provincial aparent banal, care au în comun nimic altceva decât iubirea pentru aceeaşi femeie. Femeie care apare, pentru fiecare dintre cei doi, într-o ipostază total diferită.

Alexandru Repan îi dă personajului său, laureat al premiului Nobel şi retras acum pe o insulă pustie, un aer de enervantă superioritate, de exagerată aroganţă. Un scriitor blazat, un scriitor ce nu crede în modelul banal de iubire, ce preferă să ia femeile pentru ce sunt, şi să le părăsească pentru ceea ce nu sunt.

 

Mircea Diaconu pe de altă parte, este însă un om obişnuit. Un om simplu, banal poate, un personaj gri, uşor ezitant, mereu umil în faţa marelui scriitor. Dar, mai ales, un personaj teribil subestimat, de la bun început.

Nu ţi-e greu să trăieşti aici, singur?
Nu mă plictisesc niciodată în compania mea.
Şi nu e greu să trăieşti cu un geniu?
E mai uşor decât cu un imbecil..

 Variaţiuni enigmatice este titlul unei piese muzicale a compozitorului englez Edward Elgar, al cărei motiv principal ritmează acţiunea piesei şi a spectacolului. Compusă cu o desăvîrşită ştiinţă a suspansului, cu dezvăluiri gradate ale fundalului a ceea ce vedem şi auzim, piesa creşte într-un ritm constant spre final, chiar dacă un spectator şi cititor experimentat e în stare să ghicească, un moment mai devreme, ceea ce dramaturgul îi îngăduie spectatorului să afle la un moment dat. E o piesă despre dragoste, moarte, manipulare.

Există o anume poezie conţinută în subtextul textului, pe care Claudiu Goga, cu concursul celor doi excelenţi actori, o dirijează astfel încît să nu pară stridentă. De altfel, nici autorul nu e un începător care să-şi reverse elanurile poetice asupra bietului spectator fără apărare.

 

Alexandru Repan e dur şi cinic în prima fază, devenind tot mai uman pe parcursul acţiunii, arma cu care trage la început în vizitatorul său devine cîrjă şi-n cele din urmă se prăbuşeşte. Mircea Diaconu, la rîndul său, trece şi el prin diverse faze – la el, însă, calea e inversă, întîi e cea umilă, a lui nimeni în faţa scriitorului premiant Nobel, dar treptat preia conducerea, fapt ingenios sugerat şi de alternanţa pe podiumul scenei cu două niveluri pe care urcă ba unul, ba celălalt, ba, cînd situaţia pare egală, amîndoi protagoniştii.

In „Variatiuni enigmatice” realitatea este aceea creata de constiinta mea prin intermediul scrisorilor primite care imi infatiseaza o lume. Daca scrisorile mint atunci care mai este realitatea? Cea creata de constiinta mea, involuntar, prin intermediul faptelor din scrisori sau cea pe care mi-o prezinta acum ca adevarata autorul scrisorilor. Cel care isi pune aceasta intrebare alege, in final, ca lumea din constiinta sa sa isi continue existenta si sa uite de informatia despre cea adevarata. Ce este adevarul? Ceea ce ne aduce un folos, un beneficiu, care schimba ceva sau care are un efect. Asa spune teoria pragmatica a adevarului pe care au inventat-o americanii.

Un text de o mare sensibilitate, despre dragoste şi moarte, despre dragoste dincolo de moarte, despre relativitatea adevărului şi a minciunii. Doi bărbaţi evocă imaginea femeii dispărute. Amândoi au iubit-o; fiecare, însă, în felul său. Un mare scriitor, laureat al Premiului Nobel, renunţă la prezenţa ei fizică pentru a şi-o putea păstra în memorie, pentru a putea să-i scrie şi să-i dedice volume.
Un bărbat obişnuit se căsătoreşte cu ea, o iubeşte, îi dedică întreaga viaţă, iar după moartea acesteia, continuă, în numele ei, corespondenţa cu scriitorul ca şi cum încă ar trăi. O întâlnire dramatică între cele două personaje, care-şi dispută iubirea cu înfrigurare. Alexandru Repan şi Mircea Diaconu dau viaţă, cu infinită căldură, unei poveşti zguduitoare. O întâlnire între doi actori de mare talent, cu temperamente şi stiluri de joc diferite, într-un spectacol de o rafinată simplitate.

Anunțuri
Published in: on 20 Martie 2010 at 17:51  Comments (11)  

The URI to TrackBack this entry is: https://despreteatru.wordpress.com/2010/03/20/variatiuni-enigmatice-mircea-diaconu-si-alexandru-repan-in-recital/trackback/

RSS feed for comments on this post.

11 comentariiLasă un comentariu

  1. great!

  2. O piesa deosebita si doi actori care au facut un spectacol deosebit.
    FELICITARI !

  3. superb! ce actori mari! i-am vazut la teatrul din Slatina. Va multumim ca existati si ca ne-ati facut onoarea sa fin contemporani cu dumneavoastra.

  4. Spectacolul urmeaza sa fie reprezentat la Deva, Sambata 29 ianuarie 2011. Multumim pentru recenzie. Sunt nerabdatoare sa il urmaresc.

  5. DEVA.Tocmai m-am intors de la spectacol.FANTASTIC!!!!! Doi actori mari, o piesa frumoasa,jucata extraordinar.Va multumim ca existati si ca avem onoarea sa va urmarim si in orasul nostru.MULTUMIM si va mai asteptam.

  6. Doi MARI actori,o piesa fantastica jucata fabulos.FELICITARI!!!!!!!

  7. Deva. Subscriu comentariului anterior. Am plecat cu inima incarcata de recunostinta.

  8. Un spectacol minunat-emotionant si amuzant -un adevarat recital al celor doi mari actori! unul din cele mai bune spectacole de teatru pe care le-am vazut!

  9. Am reusit sa vad astazi piesa aceasta (Bucuresti, Teatrul Nottara). Trebuie sa recunosc ca, in timp ce Alexandru Repan si Mircea Diaconu au fost de toata stima si merita laude, piesa in sine lasa de dorit.

    Fara a spune prea multe, piesa schimba mult prea mult (mai ales spre final) atmosfera de la dramatic la comic, si nu intr-un mod fluent. Nu poti simti suferinta unui personaj cand in urmatoarea replica se face o gluma (chiar daca aceasta e de bun gust). Pe langa aceasta fluctuatie intre drama si comedie, actiunea piesei a fost (cel putin in cazul meu) predictibila si nu a oferit nici un moment de suspans adevarat.

    Nu ma intelegeti gresit, nu e o piesa proasta. Din potriva, o recomand. Atat momentele tragice, cat si comice sunt bine scrise ia ambele personaje sunt foarte interesante; inceputul piesei este angelic. Toate acestea alaturi de domnii Alexandru Repan si Mircea Diaconu ofera o piesa de teatru cel putin interesanta. Din nefericire, tranzitia dintre polii opusi ai piesei cat si intorsaturile de situatie lasa de dorit.

    Daca un criteriu de notare ar fi cerut din partea mea as oferi acestei piese un 4/5, poate 3/5 daca nu ar fi aceiasi actori.

  10. Caransebes.
    Va multumesc domnilor maestrii! O adevarata bucurie. Sunteti deosebiti. Ati reusit sa ne treceti prin aproape toata gama de sentimente si senzatii.

  11. super acest lucru este minunat am gasit ceva la fel aici la WZY
    🙂 imi place


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: